Şi nu mi-au trebuit nu ştiu câte "tabere de poezie" ca să o scriu. [ha so young and arrogant]
E încă o încercare stilistică.
ţesut şi calciu
A te îndrăgosti e a privi o claviculă
cum te uiți lung şi în lungimea ei albă se pierde esența:
claviculă albă în priviri dispersate.
Am văzut că orice corp e ca un ochi:
nu atât ochii, cât ochiul;
Cum altfel am închide în noi privirea rațiunii,
fără să ne împiedicăm de "eu"?
Eu şi tu, dar tu fără de eu...
eu e doar ce e al meu.
Şi nu vezi când stai picior peste picior
tot ce poți atunci să faci e
să te uiți înăuntru
Ce bucurie pe suflet dacă
ar putea şi el
să stea
picior
peste picior.
Când omul a devenit om
A putut să vadă şi dragostea
şi s-au privit în ochi, ruşinându-se de ce sunt
şi aşa privirea
a căzut
Pe claviculă.
Alb adunat cu alb şi linii fine
şi oasele noastre suntem tot noi
dar le strivim - şi pe noi
un noi in-vitro,
țintuit de muşchi
în om albul nu e alb pentru că
atunci când privim
Ce ne înconjoară e foaie; şi ochiul
fără reper
corp fără os
Claviculă fină pe corp noduros.
se-nmoaie.
