albii
hârtii
ceva scârțâie
origami
făcut bărcuțe pomii sunt prea înalți
prea
negrii prea drepți ieșiți ca din sticle
într-o
așa pădure post-iturile apar odată cu frica
printre
ansamble de țevi și apometre înfipte în arbori
origami
făcut iar, apa crește am cearcăne
dacă
închid ochii vii înspre mine ca un contra-naufragiu
în
visul ăsta bărcuțele duc un fel de greutate proprie la fel ca fuga
în
visul ăsta o parașută mănâncă multă hârtie
din
cauza efortului
la
viteza naturală în cădere aerul atinge starea de grijă
îmi
imaginez ce-ai face, îmi imaginez ce-ai făcut azi
întind
mâinile în sus
mă
relaxez
din
brațe țâșnesc momente de tandrețe rețele panglici
în
restul corpului intră bilete bonuri scrisori telegrame
ca
amintiri într-o pungă
