albii

albii

hârtii ceva scârțâie

origami făcut bărcuțe pomii sunt prea înalți

prea negrii prea drepți ieșiți ca din sticle

într-o așa pădure post-iturile apar odată cu frica

printre ansamble de țevi și apometre înfipte în arbori

 

origami făcut iar, apa crește am cearcăne

dacă închid ochii vii înspre mine ca un contra-naufragiu

 

în visul ăsta bărcuțele duc un fel de greutate proprie la fel ca fuga

în visul ăsta o parașută mănâncă multă hârtie

din cauza efortului

la viteza naturală în cădere aerul atinge starea de grijă

 

îmi imaginez ce-ai face, îmi imaginez ce-ai făcut azi

întind mâinile în sus

mă relaxez

din brațe țâșnesc momente de tandrețe rețele panglici

în restul corpului intră bilete bonuri scrisori telegrame

ca amintiri într-o pungă