functie

 

Cea mai mică unitate funcțională e acolo

Şi aici restul e disfuncțional

Tropăi cu gândul gresia rece şi, la schimb,

Tropăitul gresiei în mine îmi separă materia albă:

Furia mea oarbă e scurtă lobotomie

 

Culcat, gri încins, pe parchetul meu atottropăit

Ochi atenți spre tavan, să nu pierd momentul în care

frecvența mea internă se armonizează cu lemnul

 

deznădejdea se propagă prin osmoză.

Errai

clopotar de gânduri ratate

pe care te-am aruncat în hău

ai împietrit;

n-ai învins;

 

Am un regret uitat în coşul de pâine;

Când am întins mâna spre cer, atât am ajuns;

 

vine vara şi conştiința

mi-am turnat-o în beton

să n-o aud când plânge

răcoroasă idiosincrazie de sine;

 

tu, păstorul meu de greşeli

tu, care îmi strecori,

printre ațe iuți,

tot ce sunt.

 

Îți plimbi picioarele pe sub cerul meu

Şi eu pot doar să mă uit.

Cataipse

Şi simt că vreau să mă strâng, uneori
Ca pe-o podoabă din carne

Zvârlesc cu unghii în lut, uneori:
Un haos ce aproape-adoarme

O faptă-i un fluture-ntors uneori.
O sevă-ndoită de palme.

Să-ntreb mă scurge nisip, uneori
Inteligență...
străină...

Un veac îmi apare pe chip uneori
Cronografie
haină

Un strop îmi scap în abis uneori
Şi-l aud de departe

Un îngheț de frică-mi trezesc, uneori
şi îmi pică pe-o parte.