ai
ai pantofiorii prea roşii, tu
şi o broşă pătată
şi mânecile prea suflecate, de-a joaca cu timpul
pierdut
ai nişte vene pestrițe
lungi si moi, ca de fată,
şi le legi grațios de şireturi, să pară că păşeşti
dezbrăcată.
am o seară sudată în vamă, am
o cămaşă-mpletită a vânt...
îmi ține de vis cănd îmi vii
şi-mi furi hanorace din gând
Ai o lună întreagă
peste-o mare prea largă
Ai corăbii după aur plecate
în beznă navigând ca şi când
în noaptea turbată de ape
ai uitat al tău mal de pământ.
