compulsive liar ramadan

[not up to date - check]

Compulsive liar Ramadan

I. Diluviu (apeiride)

minte, minte, minte, minte

II. Deluție (despălare)

Se făcea că era sărbătoare.

- stop -

- de la capăt.

Spital - gel de duș ieftin, mentă

mă spălam la chiuvetă, strângeam din dinți

când știam că vii

O zi după alta se pliau ca straturi dintr-un angel cake

prea dulce

Mulțumit, ajunsesem o gură,

Învățasem să cer,

mă închinam

ca o ocluzie.

neuronii mi se aliniaseră șiruri, șiruri,

O armată gata să mestece,

Un fermoar de dinți la mal de ramadan.

doar

buzele, niște aripi,

care mușcau ca dintr-o așteptare

- stop -

- Repetă după mine:

Cabină - deschid ochii

un norișor slab mentolat se lăfăie descondensat

Îl trec prin nări, îmi aduce aminte

(...ce sentiment neverosimil e dreptatea)

Adusesem pământ pe pantofi, mă simțeam murdar

spuneai că priveai cu ochii glie

nu știu ce mă spală mai bine, apa

sau lacrimile care îmi curg șiroaie,

Zeii cărnii au vrut să fiu carnivor,

Mă aplec, ca peste pradă,

Ca peste un păcat pe care nu știu cum să îl fac încă

- stop -

- Ne oprim pentru azi.

III. Diluție (dilatare)

E ceva liniștitor în cum se rotește un tirbușon,

cum pătrunde naiv și fericit

Cum, alăturate fundiță, turnichetul și garoul opresc sângele

într-o metaforă pentru iubire

E ceva liniștitor în cum, ne țineam strâns de mână

și făceam aproape o barcă

Poate e frumusețea care-ți scapă (care dă pe afară), fără să vrei

Când rotești neîndemânatic din mână

La fel ca un vin care abia așteaptă să curgă,

o iubire care țâșnește

Ne ploua în suflet aproape

adusesei un copăcel la borcan

cu rădăcinile umflate

Și râdeai tam-nesam